Arhanghelul din Sesklo

1.45

Maria: În urmă cu an, ajungeam într-un Sesklo[i] scăldat în soare. Era miezul zilei și toate magazinele erau închise. Nici cu gândul nu gândeam că, după o plimbare sub soarele arzător, vom ajunge să-i cunoaștem pe unii dintre cei mai minunați prieteni cu putință. Mai întâi, am ajuns la cofetăria lui Costa, de unde el și familia lui ne-au dus la o biserică veche și impunătoare, cum se cuvine să fie oricare dintre bisericile care găzduiesc o icoană făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail[ii]. În lumina scăzută a după-amiezii târzii, interiorul acestei biserici ni se deschidea precum o cutiuța de bijuterii: razele transparente de lumină se reflectau în colțurile icoanelor a căror lumină proprie venea dintr-o altă lume. În această biserică, am participat pentru prima oară la Slujba de Priveghere[iii] în cinstea Sfintei Mucenițe Paraschevi[iv]. Astăzi, am fost binecuvântați să participăm la aceeași sărbătoare mare a acestui sat și, cu această ocazie, am dori să vă mulțumim pentru amabilitate și prietenie. 

Dorim să-i urăm bun-venit la podcastul nostru părintelui Stephanos, parohul bisericii din Sesklo, și să-i mulțumim pentru primirea pe care ne-a făcut-o cu ocazia unei sărbători de o asemenea însemnătate pentru comunitatea păstorită de el. Bun venit, părinte Stephanos. 

4.30

Părintele Stephanos: Bine ați venit! Bine ați venit în locul acesta, în localitatea noastră și la biserica noastră. De mulți ani încoace – ca să nu spunem de multe secole încoace -, Arhanghelul nostru îi primește, îi iubește, îi îmbrățișează, îi binecuvântează și, de asemenea, îi apără pe toți oamenii. 

În primul rând, ar trebui să menționăm că satul nostru este considerat, din punct de vedere istoric, ca fiind cea mai veche așezare omenească din Europa, iar acesta este lucrul pentru care localitatea este și recunoscută în lume. Dăinuirea satului stă mărturie a faptului că a fost locuit de-a lungul tuturor acestor secole, dacă nu dintotdeauna. 

Cândva de-a lungul acestora secole, fără a putea identifica momentul istoric specific, începe povestea Arhanghelului nostru. În fiecare zi, cu ajutorul Arhanghelului nostru, încercăm să completăm un puzzle mare care se dovedește a fi destul de complex. Dar, cu binecuvântarea Domnului și a Arhanghelului nostru, încercăm pe zi ce trece, să scurtăm timpul de rezolvare al acestui puzzle. 

În ceea ce privește povestea Arhanghelului nostru, aceasta începe în jurul anului 600, într-un moment în care Volosul[v] nici măcar nu exista ca oraș. La acel moment, capitala regiunii era Makrinítsa,[vi] localitate învecinată cu satul nostru, Sesklo. Cam așa stăteau lucrurile în anii 600. 

La un moment dat, în acele vremuri, o sfântă icoană este adusă de mare pe o porțiune de plajă care se găsește între Sesklo și Makrinítsa, iar locuitorii din cele două sate au ajuns să se certe cu privire la icoană. Astfel, l-au chemat pe arhiepiscopul regiunii din acele vremuri ca el să fie cel care hotărăște cum se va proceda. Încă dinainte de a avea confirmarea că icoana îl reprezenta pe Arhanghelul Mihail, cu binecuvântarea Domnului, arhiepiscopul a spus că aceasta ar trebui așezată [pe o teleguță] trasă de doi boi sălbatici cărora să li se dea bice pentru a-i pune pe cale, iar locul în care aceștia se vor opri să fie cel unde se va zidi biserica ce va găzdui icoana, fie acel loc Sesklo sau Makrinítsa. Odată îndemnați, boii au pornit, dar animalele acestea nu sunt obișnuite să parcurgă distanțe lungi. [Ar trebui să precizez că icoana a fost găsită pe o plajă numită, în traducere, Coasta de Aur a Preasfintei Fecioare Maria.] Animalele s-au oprit la aproximativ 5 kilometri depărtare de sat, iar pentru a fi siguri că acesta este cu adevărat locul ales, animalele au fost îmboldite să pornească din nou la drum și nu s-au mai oprit până ce nu au ajuns în locul unde ne aflăm acum. În felul acesta, au aflat răspunsul despre locul în care trebuia să rămână icoana sfântă a Arhanghelului, adică în Sesklo.

În acele vremuri din care dăinuie tradiția, iar nu operele scrise, pe acest loc erau ruinele vechii biserici cu hramul Sfânta Muceniță Paraschevi. Tocmai din acest motiv, altarul ridicat în cinstea sfintei încă se găsește în capela care este alipită bisericii mari, iar ea este cinstită în fiecare an. 

De la momentele despre care v-am vorbit și până în vremurile noastre, există un gol informațional istoric destul de mare. Datele istorice pe care le avem provin de la cercetători și profesori universitari, iar conform acestora, biserica noastră, în forma ei actuală, datează de prin 1850. În timpul unui cutremur puternic care a avut loc aproximativ între anii 1950-1955, jumătate din biserică a fost dărâmată. Ulterior, biserica a fost reconstruită, folosindu-se aceleași pietre căzute, cărora li s-au adăugat altele noi pentru acoperiș.

Din ceea ce știm de la bunicii noștri, iubirea Arhanghelului pentru noi și prezența lui în viețile de zi cu zi ale oamenilor s-a făcut simțită de-a lungul generațiilor de la bun început. Cu precădere, prezența Arhanghelului Mihail a fost simțită în timpul Primului și Celui de-al Doilea Război Mondial, cât și a Războiului Civil care a avut loc în Grecia după Cel de-al Doilea Război Mondial și care a fost cel mai crunt dintre toate. Așa am înțeles că oamenii avuseseră nevoie de grija și ajutorul Arhanghelului încă de pe atunci, iar el li le-a oferit ca atare, fără vreo reținere, tuturor, indiferent dacă era vorba de vreo afecțiune sufletească sau de una trupească acestora,... de dureri sufletești sau trupești. 

Sunt foarte multe minuni făcute de Arhanghel, atât de multe încât orele zilei sau, mai bine zis, ale serii pe care le avem acum la dispoziție nu ne sunt suficiente pentru a vorbi despre ele, așa încât vom vorbi doar despre câteva dintre ele pentru a-i putea ajuta pe ascultători să înțeleagă cum lucrează Arhanghelul în viețile noastre. 

Spre exemplu, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, s-a purtat o bătălie mare cu naziștii care încercau să distrugă toate satele prin bombardamentele lor... și aproape că au reușit. Cu toate acestea, când au ajuns la satul nostru, nu reușiseră să-l vadă, deoarece de-a lungul celor trei-patru zile pe care le-au petrecut în zonă, fusese acoperit de ceață, astfel încât nu puteau să-l bombardeze. Întâmplările ne-au fost aduse la cunoștință de către generalii naziști și de către câteva persoane care trăiseră ele însele în perioada aceea și le-au povestit ulterior urmașilor. 

În timpul Războiului Civil, toate femeile din sat au dormit în interiorul bisericii, în anume locuri desemnate. În fiecare noapte, Arhanghelul Mihail venea să facă un fel de verificare: deschidea, mai întâi, ușile împărătești, mergând în altar, deschizând Evanghelia, tămâind masa altarului și, mergând de cealaltă parte a altarului, ieșea pe ușa diaconească și se plimba în mijlocul oamenilor, purtându-și ghetele militare[vii] și având la el lanțurile.[viii] Arhanghelul nu li se arăta în chip oamenilor, dar sunete clare au putut fi auzite limpede aproape în fiecare dintre nopțile acelea de către toată lumea: de la femeile în vârstă până la copiii cei mai mici. Acest lucru fusese important pentru ca femeile din timpurile acelea să primească curajul necesar în creșterea propriilor copii până la întoarcerea de pe front a soților lor... dacă aceștia s-ar mai fi întors vreodată. 

Alte evenimente care au mai avut loc după terminarea războiului au legătură cu persoane bolnave trupește sau sufletește și care veneau la biserică pentru a dormi aici cel puțin trei nopți și, bineînțeles, pentru a participa la toate slujbele, ca mai apoi să părăsească biserica însănătoșite. Iar acest tip de minuni nu au fost limitate la una sau două, ci au fost repetate și foarte numeroase. Dar despre ele vom auzi mai multe de la oamenii care sunt acum aici și care vor lua cuvântul puțin mai târziu. 

Acum,... Arhanghelul nostru este destul „fioros.” De-a lungul anilor, comunitatea noastră a crescut niște capre, cărora în dialect le spunem „vacufka,” care erau îngrijite de biserică, pentru biserică, din motive pecuniare. Astfel încât, Arhanghelul s-a îngrijit și de astfel de detalii. Următoarea istorioară este din experiența personală, pentru că am aflat-o direct de la unul dintre bunicii mei, din vremea în care acesta se dusese, ca tânăr păcurar, să ucenicească pe lângă păstorul mai în vârstă dintre cei care aveau în grijă turma bunicului său. În prima noapte pe care a petrecut-o pe munte, într-un loc amenajat simplu, pe când s-a pus să doarmă, a auzit sunetul ghetelor și al lațurilor Arhanghelului și s-a temut foarte tare. Dintr-o dată, la scurt timp după aceea, l-a auzit pe păcurarul mai în vârstă și care se afla în încăperea învecinată cu a lui, strigând: „Cine ești?” Iar imediat după aceea, s-a auzit ca și cum ciobanul ar fi fost bătut cu violență. Nu a putut închide un ochi toată noaptea, iar a doua zi, de dimineață, bătrânul păzitor de capre a venit, l-a îmbrățișat părintește și i-a spus: „Mihai-ul meu [deoarece Mihai era numele bunicului meu], având în vedere că de acum tu vei avea grijă de animalele Arhanghelului, îți voi da un sfat: să nu le înjuri vreodată, să nu spui vreodată ceva rău despre acestea, pentru că eu am făcut-o. Iar astfel, Arhanghelul a venit la mine azi noapte și m-a certat și m-a bătut foarte rău, iar eu nu voi mai face vreodată așa ceva.” Așa ne ajută Arhanghelul... Unde voiam să ajung? Dacă Arhanghelul nostru se îngrijește de buna rânduială a unor astfel de lucruri mărunte, câtă grijă are de sufletele noastre?

Mi-aș dori ca acesta să fie cadrul general și introducerea următoarelor dialoguri. Iar acum, dacă mai doriți să întrebați ceva...

21.15

Maria:  Din cele spuse de dumneavoastră, am ajuns la concluzia că minunile pe care le-a făcut Arhanghelul, pentru a folosi un termen modern, pot fi percepute ca portaluri înspre Împărăție.

21.45

Părintele Stephanos: Da, credem că acest lucru este adevărat despre minunile tuturor sfinților, nu doar despre cele ale Arhanghelului nostru. Pur și simplu pentru că de-a lungul vieții spirituale, calea noastră este adesea grea datorită patimilor noastre și a luptei pe care o avem de dus, minunile au fost lăsate să ne îndulcească inimile, dar nu mințile, deoarece acest lucru poate fi periculos în anumite situații. Așa că, sunt menite să ne îndulcească inimile și să ne netezească drumul înspre Domnul. 

22.35

Maria:  Vă mulțumim pentru timpul pe care ni l-ați acordat, povestindu-ne despre minunile extraordinare ale Arhanghelului, istoricul bisericii dumneavoastră și despre cum a dăinuit de-a lungul veacurilor. Dacă pe parcursul interviurilor următoare vă amintiți vreo altă minune a Arhanghelului sau o altă întâmplare din comunitatea dumneavoastră, mi-aș dori ca să reveniți la microfon.

23.07

Părintele Stephanos: Bineînțeles. Vă mulțumim tare mult! Am să vă mai istorisesc câteva înspre finalul întâlnirii pentru a da posibilitatea acum celor prezenți să ia cuvântul. 

23.18

Maria: Părinte Stephanos, vă mulțumim foarte mult!

23.19

Părintele Stephanos: Eu vă mulțumesc tare mult!

[i] Actualmente un sătuc cu mai puțin de 1000 de locuitori din apropierea Volosului, în Grecia, Sesklo este atestat istoric din Neolitic, fiind un leagăn al civilizației omenești. Cultura Sesklo a avut o importanță crucială în dezvoltarea neoliticului european, perioadă din care s-au păstrat în localitate sau în muzeele Eladei edificii fortificate și vase de lut. O bună parte din populația curentă a satului este de descendență vlahă, cei mai în vârstă din sat vorbind un amestec de aromână și greacă. Principala ocupației a sătenilor fusese, până nu demult, păcurăritul.
[ii] Sfântul Arhanghel Mihail este sărbătorit în 8 noiembrie, împreună cu toate puterile îngerești, iar minunea făcută de acesta în Colose este sărbătorită în 6 septembrie. Biserica din Sesklo are hramul Sfântul Arhanghel Mihail și găzduiește mai multe icoane ale Arhanghelului, dintre care cea din iconostasul bisericii este cunoscută ca fiind făcătoare de minuni.
[iii] Originalul grecesc ἀρτοκλασία (artoklasia) face referire doar la slujba Litiei, o slujbă din Biserica Ortodoxă care, în România, are loc preponderant la ceas de seara, spre finalul Vecerniei, deși ea poate fi săvârșită și spre finalul Utreniei sau chiar al Sfintei Liturghii. În cadrul acestei slujbe, sunt sfințite cinci pâini pe care credincioșii le afierosesc sfinților pe care îi îndrăgesc sau al căror nume îl poartă sau pe care le aduc la biserică în amintirea unor clipe speciale din viețile lor. Datorită faptului că ἀρτοκλασία s-ar traduce prin „frângerea pâinilor,” slujba aceasta amintește de momentul în care Domnul Iisus a hrănit mulțimea cu pâine și pește, de cel de la Cina cea de Taină sau de cel în care s-a întâlnit cu ucenicii Săi pe drumul înspre Emaus. De asemenea, ἀρτοκλασία este și o rememorare a primelor Liturghii creștine, la finalul cărora creștinii odată împărtășiți cu Trupul și Sângele Mântuitorului, participau la agape frățești în cadrul cărora frângeau pâinea, hrănindu-i în felul acesta și pe cei mai lipsiți membrii ai comunităților respective.
[iv] Sfânta Muceniță Paraschevi este sărbătorită în 26 iulie. S-a născut la Roma în timpul domniei Împăratului Adrian într-o familie creștină. Părinții ei au murit pe când ea avea doar 20 de ani, lăsându-i o avere considerabilă, pe care Sfânta a considerat potrivit să o pună în slujba misiunii ei – de a ajuta cât mai mulți oameni. Tocmai datorită misiunii ei binecuvântate și, mai ales, a refuzului a se căsători cu Antoninus Pius, împăratul roman, alături de care ar fi urmat să jertfească idolilor, acesta din urmă a supus-o unor chinuri grele, la finalul cărora Sfânta Paraschevi a sfârșit prin tăierea capului. Mormântul ei se găsește în Pounta, în Grecia, iar moaștele ei au fost duse în Constantinopol, locuri unde sute de mii de pelerini merg anual să i se închine datorită multelor minuni pe care sfânta le face pentru oamenii cu probleme de vedere sau de fertilitate, cu diferite infirmități fizice sau sufletești. Sfânta Mucenița Paraschevi este diferită față de Sfânta Parascheva de la Iași, sărbătorită în 14 octombrie. La început, biserica din Sesklo fusese mult mai mică și avusese hramul Sfintei Mucenițe Paraschevi. În cinstea Sfintei, încă se păstrează capeluța, aceasta fiind alipită Bisericii celei mari, ridicate în cinstea icoanei făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail.
[v] În zilele noastre, Volosul este un oraș cu peste 100.000 de locuitori și cel de-al treilea port al Greciei. Situat în Golful Pagasetic, la poalele Muntelui Pelion, la jumătatea distanței dintre Salonic și Atena, Volosul este capitala Magnesiei. În mitologie, se consideră că Iason și Argonauții au pornit de aici în celebra lor expediție.
[vi] Cunoscut ca și balcon al Pelionului, Makrinítsa își cațără pe versantul abrupt al muntelui construcțiile de piatră pentru a forma unul dintre cele mai fermecătoare ansamble rezidențiale de pe acest versant de munte. Pentru că Pelionul este considerat leagănul Centaurilor, locul este plin de mituri si legende, iar despre Makrinítsa se spune că are niște ape cu proprietăți curative.
[vii] La baza icoanei făcătoare a minuni a Arhanghelului Mihail din biserica din Sesklo care îi poartă numele, se află mai multe perechi de încălțăminte confecționată din diferite metale care sunt aduse ca mulțumire pentru minunile pe care le-a lucrat Arhanghelul în viața oamenilor. Acestea sunt făcute să semene încălțămintei militare.
[viii]  Înspre baza primului stâlp din corpul principal al bisericii aflat în dreptul icoanei făcătoare de minuni a Arhanghelului se află niște lanțuri cu cătușe groase prin intermediul cărora Arhanghelul a făcut mai multe minuni de-a lungul timpului pentru cei suferinzi de diferite afecțiuni.