Arhanghelul din Sesklo - episodul 2

[01:40]

Maria: Vă mulțumim că ați acceptat să faceți parte din rubrica acestui podcast al nostru.

[01:54]

Yoanna: Noi vă suntem recunoscători.

[01:57]

Maria: Vă rugăm să le spuneți ascultătorilor noștri din România numele dumneavoastră și dacă aveți cunoștință despre cât de demult a venit familia dumneavoastră în acest sat sau alte amănunte precum acestea.

[02:19]

Yoanna: Mă numesc Yoanna. Atât eu, cât și soțul meu suntem născuți aici în satul în care s-au născut și au trăit strămoșii noștri.

[2:34]

Maria: Atunci, înseamnă că și minunile Arhanghelului Mihail au fost prezente în viețile dumneavoastră din generație în generație.

[2:52]

Yoanna: Eu însămi nu am avut foarte des astfel de experiențe, dar am auzit despre multe dintre ele de la alții: de la părinții și bunicii mei. Din experiență proprie, pot vorbi despre una, care a avut loc într-un an, în 6 septembrie, când sărbătorim minunea din Colosse. În ajunul acestei sărbători, treizeci dintre noi, femeile, hotărâserăm să rămânem peste noapte în biserică și am petrecut-o acolo îngenunchiate, în rugăciune și cântare. La miezul nopții, am auzit dintr-o dată pași și tot dintr-o dată s-a aprins și cădelnița. Toate femeile am rămas în genunchi până la cinci dimineața și, în tot acest timp, a ars și cădelnița, pe care am auzit-o în altar și în dreptul scaunelor și pretutindeni până înspre dimineață. Aceasta este minunea pe care am trăit-o.

Părinte, dacă binecuvântați, aș mai dori să istorisesc încă una pe care am auzit-o de la unul dintre preoții care a făcut slujba aici și care a adormit întru Domnul mai demult. Întâmplarea se petrece în ziua sărbătorii Sfintei Ana, în timpul unei înmormântări, iar preotul care a slujit la înmormântare și care nu era din satul nostru, a observat lanțurile din biserică și i-a pus pe epitropi să le scoată din incinta bisericii. Inițial, epitropii au refuzat să le scoată din biserică, motivând că acestea aparțineau Arhanghelului. Dar preotul le-a replicat: „Eu sunt preot, de mine să ascultați: duceți lanțurile în depozit.” Însă, odată întors în biserică pentru a lăsa patrafirul, pe când stătea în fața icoanei sfinte a Arhanghelului, a simțit că cineva îl trage de mâini cu putere, dar neputând vedea pe nimeni împrejurul lui, s-a temut. Apoi, a auzit vocea Arhanghelului care îi zicea: „Lanțurile, lanțurile, pune-le înapoi la locul lor.” Voiam să vă povestesc acestea, deoarece le-am auzit de la însuși părintele.

[5:45]

Maria: Vă mulțumim pentru amabilitatea cu care ne-ați povestit aceste două întâmplări și sperăm ca cei ce ne ascultă să poată simți ei înșiși puterea pe care o au minunile Arhanghelului despre care ne-ați povestit dumneavoastră și despre care ne vor mai povesti și ceilalți în curând.

[6:20]

Yoanna: Cu siguranța o vor simți. Vă mulțumim.

[6:21]

Maria: Noi suntem cei care vă mulțumim dumneavoastră.

[7:16]

Maria: Costa, unul dintre epitropii actuali ai bisericii de aici, se află alături de noi acum, iar minunile despre care ne vorbi sunt de dată recentă.

[7:36]

Kostas: Numele meu este Gagás Konstantinos și m-am născut în 1957. Nu am fost dintotdeauna un epitrop al bisericii, dar de mic am stat pe lângă biserică. Ba mai mult, am fost eu însumi martor al momentului în care biserica a fost parțial dărâmată din cauza cutremurului și, apoi, al reconstrucției ei. Îmi place foarte tare satul, dar cu precădere îl iubesc pe Arhanghel. După ce m-am căsătorit, soția mea și-a dorit să ne mutăm la Volos, dar eu îl iubesc într-atât de mult pe Arhanghel încât i-am spus că mai degrabă divorțez de ea, decât să mă mut de aici.

Iar acum, să vorbim despre minune:

Aproximativ în urmă cu douăzeci și opt de ani, lucram în zona Chalkidei[i].  La un moment dat, în timpul unui concediu de trei zile, am căzut de la înălțimea de doisprezece metri. Odată căzut, am rămas imobilizat acolo. Am fost dus de urgență la spital, iar acolo mi-au administrat doar analgezice și nimic altceva. După zece zile, am fost externat, timp în care nu i-am povestit nimic despre accident soției mele, cerându-i doar să-mi trimită cardul de sănătate. La revenirea acasă, am mers la medicul de familie, care m-a întrebat ce se întâmplase. I-am povestit cele petrecute și mi-a spus că îmi dă concediu medical pentru afecțiunea din zona lombară. În schimb, eu eram preocupat de faptul că nu puteam umbla bine, neputându-mi simți unul dintre picioare. Am mers la un specialist, ulterior, iar acesta mi-a sugerat să fac fizioterapie și să înot mult. După ce trecură șase luni, iar starea mea nu se îmbunătățise deloc, medicul nostru de familie mi-a propus să mergem la un alt specialist de la Salonic. Specialistul acesta din Salonic, după ce m-a consultat, a spus că piciorul cu pricina este cu 2,5 cm mai scurt decât celălalt, iar din această pricină urma să am nevoie de o operație. Consultația costase foarte mult, iar medicul ceruse o taxă și mai mare pentru operație. Urma să așteptăm ca afară să scadă temperatura pentru a putea face operația. În intervalul de timp rămas până la operație, mi-a recomandat să merg la un bătrânel care era chiropractician. Mi-am zis: „cum mă poate ajuta un chiropractician când pe mine mă așteaptă o operație?” Mă temeam, dar am mers la bătrânelul de optzeci și patru de ani care era tatăl medicului chirurg. Odată ajuns acolo, chiropracticianul l-a întrebat pe fratele meu: „Dânsul este pacientul?,” iar el i-a confirmat că eu eram. Mai apoi, el ne-a poftit înăuntru, mi-a luat piciorul, iar când i-am spus că am nevoie de o operație pentru prelungirea piciorului, mi-a spus să transmit mai departe vestea că nu voi avea nevoie de operație și a zis: „eu voi face asta pentru tine, dar va trebui să revii și vom folosi anumite ingrediente, precum uleiul și  orezul,” iar el a început să lucreze cu piciorul meu. Aveam așa dureri mari, încât devenisem foarte palid. Apoi, m-a pus să umblu pe picior și a repetat procedura. La final, mi-a zis să revin după zece-cincisprezece zile. Am mers de cinci ori și de fiecare dată, a repetat tratamentul.

În toată această perioadă, promisesem că voi dormi la biserică, iar unul dintre îngrijitorii de pe atunci ai bisericii mi-a spus că trebuia să dorm trei zile la rând acolo. Și am rămas împreună cu soția și copiii mei, unchiul Kostas și mătușa mea. Timpul s-a scurs, iar în cea de-a treia noapte petrecută acolo, cam pe la 2:30, i-am simțit aripa, apăsându-mă pe piept. Atunci m-am trezit, el și-a dat aripa la o parte, iar eu am putut să-i văd chipul. M-a întrebat dacă îl așteptasem, iar eu i-am confirmat. Mi-a spus: „Dă-mi piciorul tău!” După care, s-a îndreptat spre copiii mei, a zâmbit asupra lor și și-a luat rămas bun. Nu am mai dormit în noaptea aceea, am continuat să aud fâlfâirea aripilor până înspre orele 6:30-7:00 ale dimineții, iar în momentul în care m-am ridicat pentru a merge la robinetul din curtea bisericii ca să mă spăl pe față, deoarece trebuia să merg la serviciu, am auzit trei șuierături dinspre cupola bisericii, cam așa [Kostas imită un sunet de șuierături]. Mai auzisem astfel de sunete adesea pe când eram copil și mă plimbam pe lângă biserică, iar atunci mi-am amintit de ele. În acea dimineață, soacra mea mi-a spus că s-a auzit rumoare multă dinspre biserică și m-a întrebat ce se întâmplase. I-am povestit că purtasem un dialog cu Arhanghelul – cinste lui din veac în veac. Aceasta a fost experiența mea.

            De-a lungul timpului, am avut foarte multe experiențe de felul acesta, Maria, chiar și în casa mea. Nu știu dacă a fost Sfânta Muceniță Paraschevi sau chiar Maica Domnului Ζωοδόχος Πηγή[ii] de la o mănăstire pe care nu o vizitasem timp de trei ani, dar în timpul nopții, mi s-a arătat o femeie, iar eu am întrebat-o pe soția mea: „Încotro mergi, Anastasia?” Însă, soția mi-a răspuns: „Dorm, azi e Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.”

După cum spusesem, am avut multe experiențe de-a lungul timpului, Maria. Cum ar fi și un alt accident în urma căruia nu am pățit nimic.

Îi datorez multe Arhanghelului și, drept mulțumire, îl voi sluji cât îmi stă în putere.

[16:09]

Maria: Domnul să-ți dăruiască ani îndelungați în care să le slujești Arhanghelului și Lui și în care să poți fi martor a chiar mai multe minuni ale Arhanghelului în biserica voastră.

[16:24]

Kostas: Mulțumesc tare mult.

[16:29]

Maria: Noi îți mulțumim.

[i] Chalkida este cea mai mare localitate de pe insula Evvia și este legată de continent printr-un pod care trece peste strâmtoarea Evripos, înspre suburbiile Atenei.

[ii] Kostas se referă la icoana care în Biserica Ortodoxă Română poartă numele de Icoana Izvorului Tămăduirii, iar denumirea din discursul lui Kostas poate fi tradusă prin: Icoana Maicii Domnului – Izvorul vieții.