Sunt momente în viețile oamenilor care nu au un înțeles direct, fiind imprimate de confuzie, ceață și poziționări greșite pe Baricada Vieții. Și asta rămâne așa, până când întâlnim perla de înțelepciune a unui duhovnic aghianit*, care ne spune că uneori ceața apare tocmai ca omul să se împiedice și căzând, să se umilească pe sine, să-și vină în fire; să se poate ridica, cel mai probabil julit bine, dar cu dorința de a fi altul.
Privit simplificat, ceața alungă fumurile. Slavă Înțelepciunii nesfârșite a Creatorului!
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
*Aghianit - viețuitor al Schitului Sfânta (Aghia) Ana din Sfântul Munte;
**Sfântul Antim Aghianitul era prețuit de părinți de importanța Sfinților Paisie Aghioritul și Papa Efrem Katunakiotul, care îl supranumeau „duhovnicul pustiei” și „învățătorul cel înțelept”;
