Cât de interesant a ponderat Providența existența noastră: ziua este echilibrată de noapte, iarna de vară, deșertul Sahara de curgerea Nilului, iar sfințenia este echilibrată prin patimi tot mai vizibile, pe măsură ce omul se apropie de Acel Soare, în a Cărui lumină orbitoare orice pată nevăzută este descoperită.
Astfel, de la aridul deșertului până la culmile sfințeniei, Providența ne învață smerita cugetare: fie că ești un caravanier însetat și prăfuit în drum spre Cairo, fie că ești un Sfânt în zbor spre Palatul ceresc, nu poți ajunge cu bine la destinație dacă te încrezi doar în tine și în judecățile tale.
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
