La poarta unei mănăstiri din Elada a poposit, cândva demult, în vremuri extrem de grele, o fetiță flămândă, căutându-și fratele, care era monah acolo. Dar monahul avea ascultarea de a nu da nimănui nimic din proviziile mănăstirii și a trebuit să-și refuze sora mai mică. Întâmplarea l-a dărâmat sufletește, dar a ales totuși să facă ascultare - nu cu dragoste, bineînțeles, ci cu o totală și chiar nedorită lepădare de sine.
Dar, din și prin această ascultare față de o dispoziție care sfida orice logică și cuviință sufletească, Dumnezeu l-a ridicat apoi pe unul dintre cei mai milostivi părinți care au trăit sub Soarele arzător al Egeei, pe părintele și astăzi Sfântul, Iacov Tsalikis. Nimeni nu a mai plecat vreodată de la el neocrotit, nemângâiat, având saci de bani sub patul din chilie pe care îi dăruia celor necăjiți și în nevoi, spunând: „Când eu mă voi opri din dat, Dumnezeu se va opri din trimis”.
Model al ascultării, așa îl putem vedea pe părintele nostru Iacov(os), cel sărbătorit astăzi și la ale cărui Sfinte Liturghii îngeri veneau din ceruri, să asculte cât de frumos liturghisește.
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
