Rugăciunea cea mai bună este cea care se așează, cu toată convingerea, în viața ta. Așa după cum, o fată frumoasă și nesofisticată devine, după o vreme, stăpâna a casei tale, tot așa și o rugăciune simplă și discretă devine în timp stăpâna, de drept, a ființei tale.
Asemănător lui Jacques-Yves Cousteau, trebuie să ne scufundăm și noi în adâncurile inimii, folosind rugăciunea pe post de batiscaf și lumina credinței pe post de navă mamă, val după val, muson după muson, zi după zi.
Prin consecvență și echilibru, coroborate cu stropul de „nebunie” necesar oricărui explorator, vom reuși să descoperim acolo nu doar uimitorii corali ai Marii Bariere din apele calde australiene, ci grădini pline de cântări heruvimice, cultivate cu pace, armonie și sclipiri de har.
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
