Bine ați venit pe website-ul podcast-ului: Vești Bune - un podcast despre liniștea Duminicii
Oct. 9, 2024

Portalul părintelui Pantelimon - Frumusețea (ep. 3)

Portalul părintelui Pantelimon - Frumusețea (ep. 3)

După un timp nedorit de lung, am ajuns la episodul al treilea și ultimul, totodată, din interviului nostru cu părintele Pantelimon.
La capătul drumului, părintele ne vorbește, cu tâlc, despre frumusețea pe care o întâlnim atunci când intrăm în contact, prin rugăciune, cu cealaltă parte a lumii,  cea spirituală.
Sperând că v-a plăcut această serie tot atât de mult pe cât ne-a plăcut și nouă, vă lăsăm să ascultați cuvintele atât de odihnitoare ale pictorului de suflete de la Oașa și/sau Găbud.


Dă-ne de veste ce părere ai! 

Pe noi găsești și prin intermediul:

·       Email-ului la vestibune.podcast@gmail.com,

·       Facebook @vestibune.podcast,

·       Instagram @vestibune.podcast și

·       YouTube: Vești Bune - un podcast despre liniștea Duminicii.

 
Realizatori:  Pr. Radu Bob, Andrei Bogătean și Maria Bob

Invitat:          Ieromonah Pantelimon Șușnea

Muzica:        Peaceful sleep, Good_B_Music

Foto credits:  Cosmina Tămaș (amintiri din Corfu)

Mențiune specială: Dedicăm acest episod memoriei Preasfințitului Vasile Someșanul, ctitor de suflet al Așezământului nostru, de la a cărui mutare în „Veșnicia Veșniciilor” și „Bucuria Bucuriilor” se împlinesc în aceste zile 3 ani. Totodată, gândurile noastre de recunoștință se îndreaptă și către fratele și părintele nostru duhovnicesc, Cuviosul Gherontie cel Nebun pentru Hristos, care ne veghează pe toți, cu timp și fără timp din vatra seculară a Tismanei Sfântului Nicodim.
Iar în final, dar nu la urmă, ca să fie „trei dragă, în numele Sfintei Treimi”, ne aducem aminte cu drag și de Bibi, cel care a fost bunic dar mai ales tată, a trei copii care-I slujesc fiecare, după putere, Domnului.



Părintele Pantelimon Șușnea Profile Photo

Părintele Pantelimon Șușnea

Pictorul de inimi

Părintele Pantelimon este pictorul favorit al multor generații de tineri, care au trecut poarta mănăstirii Oașa și/sau a schitului Găbud. Și zicem pictor nu pentru că i-ar fi învățat tainele frescei sau a amestecului de culori pastelate aplicate pe aceasta, ci pentru că a pictat în propriile lor suflete chipul bucuriei și al nădejdii, exprimat prin duhovnicia părintelui Teofil, cel orb, de la Sâmbata, de sub culmi de Făgăraș, al cărui ucenic apropiat este. Și știți ce este uimitor sau măcar ar trebui să fie, după reperele noastre omenești: că toți au ajuns să aibă „foc în priviri”! Din ochii lipsiți de lumină solară ai părintelui Teofil au picurat stropi de lumină cerească în toți ucenicii săi, dăruindu-ne lor, dar și nouă tuturor, o cale specială de urmat înspre Cer - cea a Bucuriei!