Înainte de Rusalii, suflarea Rouah-ului Celui de demult ne-a adus un oaspete special, venit de departe și cum altfel, decât, pe neașteptate.
Maica Dorotheia, cu hotărârea specifică ținutului natal, este de mulți ani, de-acuma, ghidul ordonat și mai ales super-organizat al multor grupuri de pelerini la Locurile Sfinte.
Rezidentă permanentă pe Muntele Măslinilor și cu o tolbă plină de povestiri minunate, culese de printre razele fierbinți ale soarelui din Ierusalim, maica D. este un interlocutor captivant, un povestitor înnăscut și un suflet deschis tuturor.
Nu ajungem pe la moara celebră a Maramureșului, cea de pe Iza, dar ne întâlnim în schimb cu oameni aleși ai Duhului, unul și unul, cu niște pomi surprinzători de vii, ca din basmele cele de demult, cu rugi și obiceiuri minunate, dar mai ales, cu sclipiri și adieri de Har.
Un Har despre care aflăm, printr-o intervenție inedită și mărturie personală, cum lucrează cu timp și fără timp, și la umbra icoanei Maicii Domnului de la Nicula.
În final, Îi mulțumim Domnului, Părintelui luminilor, Celui care ne trimite bucurii și binecuvântări în toată vremea, căci chiar așa am simțit noi această întâlnire.
Dă-ne de veste ce părere ai!
Pe noi găsești și prin intermediul:
· Email-ului la vestibune.podcast@gmail.com,
· Facebook @vestibune.podcast,
· Instagram @vestibune.podcast și
· YouTube: Vești Bune - un podcast despre liniștea Duminicii.
Realizatori: Pr. Radu Bob și Maria Bob
Invitați: Maica Dorotheia Roșca și teologul Cristian Coacean
Muzica: Romantic Memories, Zakhar Valaha
Foto credits: maica Dorotheia Roșca și Ionuț Chifa
Editare foto: Maria Bob
Mențiune specială: Interviul este dedicat memoriei și amintirii maicii Isidora Popa, cea cu multe ucenice și chipul plin de lumină, dar în special lui Mircea Pop, fratele nostru harnic ca o albină, care nu culegea polen din flori, ci Har, ajutându-și semenii și înfrumusețând cu timp și fără timp, Casa Dumnezeului Celui Viu.
Ghid de încredere pe cărările Ierusalimului
Plecată devreme din Maramureșul natal, ajunge în obștea binecuvântată a Râmeților și apoi, purtată de aripile Providenței, tocmai într-o livadă de măslini, de pe un munte sfânt.
Iar acolo, departe de țară, dar foarte aproape de Acasă, își îndrumă frații de neam și/sau de credință pe urmele Celui care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).
Dacă o veți întâlni pe cărările bătătorite ale Țării Sfinte, să o îmbrățișați cu caldul salut al ținutului verde de dincolo de Someș și pasul Mesteacăn: Lăudat să fie Iisus!
Voluntar în slujba Vieții
Cristi este de profesie militar, ordonat și disciplinat.
Atașat de familie și de oameni, nu a putut sta deoparte de războiul pe care boala îl duce cu viața noastră, și, la un moment dat, s-a aruncat ca voluntar, în linia întâi a acestei bătălii, în tranșeele pline de negură și durere ale Centrului de Îngrijiri Paleative Sfântul Nectarie.
De acolo, din ținutul acela aflat la un pas de Veșnicie, până la Facultatea de Teologie, nu a fost nevoie decât de un strop de credință și o adiere de Har.