Episodul 20 este unul aniversar, iar textul pe care vi-l propunem, spre meditație, astăzi, este unul simplu, dar special datorită mesajului său luminos, dar și datorită faptului că acest fragment, alături de alte câteva au fost cenzurate din traducerea în română a cărții pe care am citit-o prima oară în copilăria de dinainte de 1989.
Note:
Traducerea și adaptarea: Maria Bob
Lectura: Elena Bogătean, Mihaela Bogătean și Maria Bob
Johanna Spyri (1922) Heidi. Illustrated, Illustrated by Jessie Willcox Smith, Philadelphia: David MacKay Co., pp. 221-226.
Muzică: Ukraine de Zakhar Valaha.
A bundle of joy
Elena are o casă de păpuși pentru care inventează cele mai năstrușnice aventuri, mai are și un caiet în care scrie despre toți dinozaurii care îi plac, dar dintre toate lucrurile din lumea asta, cel mai mult iubește caii. La anul va fi pe clasa a II-a, deși tare și-ar fi dorit să rămână veșnic pe clasa I (Să fie oare așa frumos în clasa I sau clasa ei așa frumoasă?). Energia ei debordantă se potolește doar spre seara, când bunica Mihaela îi povestește despre Iisus, prietenul copiilor.
Cupcake maker :)
Mihaela știe cele mai frumoase povești – le știe pe cele despre Moise și Aaron, despre Petru care aștepta să fie urcat în corabie, despre Gherasim și leul lui de la Iordan – și le spune zi de zi multor copii, la școală, dar și acasă. Când nu spune povești, îi place să o picteze pe Maica Domnului, să facă florile din grădină să zâmbească și să-și ademenească nepoții și copii la masă cu miros de brioșe cu ciocolată. Dacă vreți și voi una, dați-ne de știre.