Cămara cerească este acel loc lăuntric, din inima noastră, din sinele nostru, unde ne putem întâlni cu Domnul. Este de altfel, primul loc de întâlnire cu El, din care se desprind apoi toate celelate. Probabil că din acest mot…
Prescura, acea pâine binecuvântată, ne aduce Viața Cerului printre noi, duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, ajutându-ne astfel să străbatem marea uneori (prea) învolburată, a vieții de fiecare zi.
Multă bucurie ascundea Cuviosul în plasele acelea de rafie, din care scotea apoi daruri alese: cuvinte de binecuvântare, bănuți la ceas de necaz, „medicamente” speciale care tămăduiau boli neștiute și mai ales mâng&acir…
Postul nu vorbește despre legume în loc frigărui și de margarină în loc de unt, cum preponderent tindem noi să credem, ci despre curățirea de „grăsimile” nedorite ale minții și ale sufletului!
Veșnic necunoscut, privit în general cu circumspecție, mâine poate deveni cu adevărat al nostru, dacă i-L dăruim Domnului.
Bucuria cea adevărată este un dar de Sus, nu este nicidecum o stare dobândită prin atingerea unor parametri (cvasi)esențiali, cum ne imaginăm noi de obicei. Este „charis”, harul, după cuvintele aceluiași părinte A.
Trebuie să dăruim, dar nu oricum, ci din inimă. Pentru că cel care primește se bucură, dar mai ales pentru că Cel care vede gestul nostru, cântărește valoarea lui nu în aur, ci în bătăile aurite ale unei inimi iubitoare.
Rugăciunea este pentru suflet ceea ce este uleiul de măsline pentru o candelă: sursă de... Lumină.
Precum radiera șterge greșeli de ortografie sau de aritmetică, la fel și smerenia, poate șterge greșeli spirituale, duhovnicești, dacă o utilizăm.
Inima, centrul vieții noastre, trebuie umplută cu cele mai alese trăiri, sentimente, dar mai ales... Ființe: cu Domnul și Preacurata Sa Maică.