Inima este în centrul vieții noastre, prin ea făcând alegerile importante. Dar o inimă de mamă, și mai ales a unei anumite Mame, este în centrul Universului, de unde vibrează pentru întreaga Creație.
Pașii spre vârful muntelui și libertatea de acolo sunt mici și mărunți, neimportanți parcă....tot așa și pașii spre Libertatea absolută a Împărăției, sfioși și nebăgați prea mult în seamă.
Cu toții ne dorim prieteni de nădejde, care să vibreze alături de noi indiferent de „vremea de afară”, dar pentru a-i și găsi, este de preferat să căutăm Deasupra noastră.
O reală doză de optimism, administrată în stilul inconfundabil al părintelui Porfirie, ne ajută să lăsăm să treacă, dincolo de noi, greutățile unei săptămâni fierbinți, de început de vară.
Îi știm cu toții pe bunicii care stau în poartă, cu gâturi lungite după nepoții care stau să vină... așa cred că stă și Îngerul Domnului, așteptând sufletele celor buni, la poarta Împărăției!
Răbdarea nu este expresia unui sistem nervos solid și stabil, ci a unei inimi pline de compasiune și înțelegere pentru aproapele nostru.
Om înseamnă mai degrabă sufletul nemuritor, așa ne învață Vasile, dascălul nostru. Mai ales de el trebuie să ne îngrijim zi de zi, hrănindu-l neîncetat cu fapte bune, rugăciune și cu dor de Domnul.
Având o altă perspectivă asupra dragostei, acel sentiment care ne marchează viața de la un capăt la altul, înțelegem mai bine că tot ceea ce este bun și frumos vine de Sus.
